Poezii despre Familie:

Scrisoarea unui marinar

Iubito, scriu din depărtări!
Navigăm pe-ntinse ape,

Am ascultat povestea tuturor
Cu-nfrigurarea serilor de mai
Şi tata îmi cânta duios din nai,
Iar pâinea se cocea greu în cuptor.

se lungesc paşii
când tragi de drum

cu dinţii fum

nu ştiu dacă este
rugăciune
destin
sau hazard

NOI

Tu băiete, minunat,
valul vieții te-a luat,

~ La începutul verii ~

Durerile nu m-au lăsat o zi,
nici gândurile negre nu-mi dau pace,

~ Singuri pe ulicioară ~

Noi am rămas,singuri pe ulicioară
şi tremurăm cu gândul la copii,

Priviri cu zămbet, zămbet pe gurită,
De gâtul meu se agață o mânuță
Și- mi strigă in urechi vorbe înțelese
Doar de le ascuți cu inima,și-ncete,

Nu am uitat căsuța copilăriei mele


Nu am uitat căsuța copilăriei mele!

Sunt creangă de cireș amar,
Căzută dintr-un pom "hotar",
Ce a fost sădit chiar lângă drum
De un om calic, un om nebun.