Poezii despre Familie:

Bărbatul bun ca un mărgăritar,
e chiar a Domnului dar,
fericită e cea ce l-a găsit
ș-ar fi bine să stea până la sfârșit.

Tu femeie ești scumpă ca să-nțelegi,
că nu ești ură, ci iubire,
dar uneori în zborul tău,
este mai multă rătăcire.

Bătrânii mei se mai întorc spre seară
Sub uliți troienite de nămeți
Cu ochiul plâns și gerul în pomeți,
Bătrânii mei mai ies pe ulicioară,

de cântãrit
uneori
nisipul din clepsidrã
o fi având vreo fisurã pe undeva

Pansea gânditoare
Cu fruntea albastră,
Ivită sublim
Din a timpului glastră,

Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că știu că e acum departe.

Afară-i plouă neîncetat și-i frig,
Căldura încă-o mai port în suflet
Și ea îmi dă puteri să pot să strig,
După tine atunci când am un plânset.

Cu glasul sau dulce, legănat,
plângând rostește o rugăciune
și parcă o văd îngenunchiată chiar azi,
acolo-n fața icoanei la răsărit,

Cu gândul departe-n lumea ei iubită,
Se face cărarea ce-o duce la picior,
Tăcerea, o cuprinde-n inima ei zdrobită,
Și fața-i întristată de chinul trecător.

Stai in fata usii
si astept sa o deschizi
sa vad ce zi e astazi,
afara