Poezii despre Diverse:

V-o spun, fără bǎşcǎlie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

Din aberanta întrupare de vis în vise – disipat
în punctiforme alternanţe, dând semn că timpu-i alterat –
se-ntinde vălul iluzoriu ce ne cuprinde, rând pe rând,
acreditare către timpul ce va să vie mai curând.

Stau câteodat’ şi mă gândesc,
Făcându-mi cruci, lipsit de grai,
S-ajung eu teafăr, s-o mierlesc
Cu doctori, popi şi poliţai!

Domnule judecător,
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic, de măr, s-a-mpiedicat;

Într-o stare decăzută în ochii oamenilor
se stă la coadă din instict,
aici poţi afla tot ce se întîmplă-n oraş
cum trece moartea ori dragostea pe străzi

Bucuria-mi scurtă se brăzdează odată cu câmpul,
în fiecare primăvară îmi înfloreşte între dinţi
până când zilele cu soare îşi odihnesc amiezele
la umbra răcoroasă a norilor.

Ochiul Domnului

Mai priveam spre cerul nopţii
plin de nori, întunecat,

Am obosit să tot privesc mirat
cum se aruncă punţi peste râuri,
să trecem dintr-o parte în alta
în căutarea norocului ruginit.

Soarele a apus spre seară,
Luna-ncearcă să răsară,
Dar pentru a şasea oară,
În Secolul XXI,

Mă lasă toţi să te iubesc?
Sau unii vor să te ascundă
În lumea lor, unde se-afundă
Ipocrizii şi unde-abundă