Poezii despre Diverse:

Chiar dacă nu recunosc rătăcirea în care am eşuat,
nu găsesc altă posibilitate de revenire
fără niciun efort,
decât refluxul din interior.

În palme ierburi n-au mai crescut
şi niciodată mâinile nu s-au opus,

ochii aveau irişii de un verde intens

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr’un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic;

Cât ar fi lumea de rea,
Orice-ar face, orce-ar spune,
Cu-o nevastă ca a mea,
An de an devin mai june

Au murit copacii de foame si de sete,
Li s-au ridicat radacinile-n sus,
Dorind sa isi vada frumoasele plete,
Vestede frunze rasarite-n apus.

M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar, pesemne,
Eronat, din două capre,
I-a crăpat-o p’a de lemne,

De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne,
Fără pantofi, cravată, fără haine,
Fără nădragi, sau cu, dar fără craci,
S-arăt cel mai sărac dintre săraci ?!

Pe vremea când eram în toc
Peniţă şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,

V-o spun, fără bǎşcǎlie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

Din aberanta întrupare de vis în vise – disipat
în punctiforme alternanţe, dând semn că timpu-i alterat –
se-ntinde vălul iluzoriu ce ne cuprinde, rând pe rând,
acreditare către timpul ce va să vie mai curând.