Poezii despre Diverse:

Deșert nu-i oare vanitatea care te ridică
pe prefăcute creste de morală,
pentr-un suflet ce-alege să "decadă", la o-adică,
gândind că acea cale-i imorală?

Nu-i oare-ușor ironic să socoți că-i unic
ceva ce nu se lasă, perfect, duplicat,
fără credința că există lucruri, practic,
ce nu-s imposibil, complet, de replicat?

muriţi voi toţi
muriţi fără regrete, fără frică căci nu există alt infern mai mare decât acest pământ
ardeţi tot
actele, hainele, casele

"A îți lăsa cu totul garda jos,
așa… pe motiv de plictiseală,
expunându-ți trupul, conștiincios,
loviturilor la nimereală" -

Doamne
ce vrea femeia aceasta
de la un poet
să rupă o frunză

un gând, un dor, un vânt trecut prin nesimţire
eu, mai antic ca ieri, ca secunda sinucisă de talpa altei secunde
privesc spre noaptea din depărtare, mai noapte ca noaptea de sub capul meu
nici zi nu este, nici noapte deplină

Tinereţea este raiul înflorit pe acest pământ.
Omule, fă-ţi timp de grabă să dai iubirii rând,
Nu ştii când noaptea se va lăsa la nesfârşit,
Umple-i sufletul de dragoste, restul e obişnuit.

Trăiește-ți clipa cu ardoare,
Prin ea ești ieri, ești azi. ești mâine,
Nu pierde vraja vieții, că te dore,
Nu fi absent, nu te abține !

sunt eu, un vânt rece lovindu-se de obrazul tău
mult prea moale pentru o seceră ca mine
cu tăişuri lăuntrice, unse cu temerile de neant
mă legăn pe umărul tău, dar îmi pare că nu te simt, că-mi eşti departe

cu râsul tău aspru de șmirghel
mi-ai jupuit pielea
să-ți scrii pe ea testamentul unei iubiri violate
într-un gang al adolescenței