Poezii despre Diverse:

Nu prea cred c-albul din păr
trădează vârsta-ntr-adevăr. -

Bătrânețea te-a-ncolțit

Orășenilor le plac banii și poveștile de aventuri.
Ei nu sunt interesați de cavalereștile epopei.
Oamenii din popor râd zgomotos și plâng serios.
În fața cataclismului s-au unit. N-au avut de ales.

Detest în tot acel trecut,
ce doar c-un aer vag la mine se abate,
faptul că-mi face dureros de cunoscut
izvorul de incoerență-n

o culoare nebună și proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereții
secției de psihiatrie

Într-o zi caniculară,
un munte guraliv gândea:
Statul ăsta mă omoară... -
Nu-i pasă, bre, de nimenea!

Nu m-apropia
căpușându-mă.

Nu mă-ngenunchia

în întinderile pustii, tu, iubito, amestesc de extaz şi agonie
singură pe-un petic de pământ înmiresmat de flori ce dănţuiau
ca într-o beţie frenetică
mă priveai şi pare-mi-se că tot ce-n mâinile naturii moare

mă reîntorc spre-acele locuri fără vlagă unde muzele au contemplat
pe simfoniile lui Beethoven
ca apoi săgeţi cereşti pline de veninul uman să mă-njghebe
şi să-mi scurme ochii prin nisipurile sahariene

Deșert nu-i oare vanitatea care te ridică
pe prefăcute creste de morală,
pentr-un suflet ce-alege să "decadă", la o-adică,
gândind că acea cale-i imorală?

Nu-i oare-ușor ironic să socoți că-i unic
ceva ce nu se lasă, perfect, duplicat,
fără credința că există lucruri, practic,
ce nu-s imposibil, complet, de replicat?