Noian de gânduri bune, trăiri nenumărate,
Şi dragoste curată, să îmi răsfețe versul,
Am pus în poezie, și-acuma ea străbate
Ca duhurile sfinte în grabă Universul.
Și zboară avântată spre-ndepărtate sfere,
Prin vremuri să împartă tristeți sau bucurie...
Căci ca un val în mare al nostru nume piere,
Dar ea în ceruri este crâmpei de veșnicie.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: