Poezii despre Credinţă:

noi
când plecăm pe lună
încercăm trasee neobișnuite

Sonet de Februarie

La adierea vântului uşor dinspre apus
Se scurge încet, topindu-se-n ogradă

când am deschis ochii
era întuneric

când am gângurit prima dată

Rondel de Veste Bună

Austrul cel cald, spre ţară
A pornit suflând din Vest

L-am cãutat pe Unul, acela care este
În taine felurite şi purpuri de mãtase
Prin domuri, catedrale, urcând pânã pe creste
În roua dimineţii, când bezna grea plecase

Rondel de Credincioşie

Doamne, mă încred în ajutorul Tău
Căci ajutotrul omului e nestatonnic,

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,

Dacă-ar fi să ştie, omul

Dacă-ar fi să ştie, omul -
Cu privire la-a sa viaţă,

Taina Stelelor

Pe traiectoria Terra la stele
Mintea-mi pun la cugetare -

Sonet de Consacrare

M-am aprins şi ars în versuri de Iubire
Şi nu m-am consumat pe-a vieţii cale -