Poezii despre Credinţă:

Ești rânduit la suferință
Să ți se-ncerce-a ta credință
Mult nu mai e,știi asta bine
Și voi veni din nou la tine,

Iubi-te-voi așa cum sunt
Mântuitorul meu;
Cât voi trăi pe-acest pământ
Îți voi sluji mereu.

Poveste
Adunată de prin lume, despre predestinare, destin şi coincidenţe.
Într-o zi, fără de veste,
Un bărbat a întârziat,

Rondelul roadelor de Toamnă

Toamna, bogată-n rodire
Bucurii multe ne-a adus,

Puternice duhuri te-au luat în primire
De dragostea ta profitând
Acum când aproape e marea venire
În slavă a Mirelui Sfânt.

Nu vezi un pom,nu vezi un ochi de apă
Doar cerul sus,mari de nisipuri jos
De sete,visul ofilit se crapă
Nu-i drum de-ntors,e ochiul somnoros.

Cu Tine,cu Tine acum,
Cu Tine in casa,pe drum,
Cu Tine prin ceata si fum
Cu Tine-n taramul postum

Nu-s parasit chiar daca sufar
Ca Ieremia pe pamant;
Pe lacul vietii,ca un nufar
Ce-si da parfumul , si eu sunt.

Gândește-te mai mult la cer,
Alungă gândul efemer,
Șoptește-i inimii duios:
"Comoara ta e sus, nu jos!"

FEMEIA DINTÂI

Marea cea roşie aşteaptă porunca nimicirii de aripi şi soli-cucuvea,
dar Lilith îi cruță vazându-i pe valuri plutind sfidător către ea.