Poezii despre Credinţă:

*Fără centru de greutate*


aud glasul străzii

S-a închegat laptele soarelui
în foşnetul copt al pământului
cu o iubire adusă din cer
în inimile ce absorb lumina.

Cal naravas ce nu suporta hamul
Ce Duhul i-l arunca peste bot;
In fiinta lui se lafaie Adamul
Purtandu-l fara grija peste tot.

Cine şi-ar putea închipui o schimbare de substanţă
fără o lovitură plasată sub centură
încât aparenţa să înşele ura
cu fluierul glonţului pe la urechi,

Am ars destul-
Nu vreau sa ma preschimb in scrum
Langa alesul drum,
Ci fug in sus.

Spânzurată de clipa nefericită
foamea mea lăuntrică ieşea printre dinţi,
rodea câteva pofte dintre sânii tăi
copţi ca nişte căpşuni gigantice.

“Lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o.”
Sfântul Ioan Evanghelistul

- Acolo unde cade în genunchi

Hristos a-nviat! Găsiți-L
În Dumnezeu Cuvântul,
Cel ce a fost mai înainte de toți vecii...

Se logodeste cerul cu pamantul
In numele lui Dumnezeu-Cuvantul
Gatind , pe veci,viclenei morti,mormantul.

Cuvintele dor răstignite pe trup,
semnifcaţia lor plânge-n durere divină
alunecă printre degete pe cruce
curge odată cu sângele pe lângă piroane.