Poezii despre Credinţă:

Doar credința în Hristos
Viața astăzi ne oferă
Tot ce-i bun și de folos
Și ce sufletul ne speră

Un corb aşezat pe umărul meu
Loveşte, loveşte, loveşte...
Mă-ntreabă de tine şi Dumnezeu –
Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte...

Tânjind mereu la ceruri paralele,
Doar câte-un fulger ne unea,spontan
Ca mângâerea-n vremuri de tăcere,
Ca oaza în Sahara ce eram.

Tremură plopii în zare
Când soarele-i spre asfinţit,
Zefirul din somn s-a trezit
Îşi poartă prin roze-o cântare

La tine, Doamne, mă întorc
La vremi întunecate
Fă-mi sufletul lipit de-al tău
Să nu greșesc vreodată.

Clădim prin noi o lume păcătoasă
Şi nimeni nu-ndrăzneste a privi
cum suferim în taină de angoasă
Că, peste ani, durerea va lovi.

Ni se duc bătrânii, Doamne!

Ni se duc bătrânii, Doamne,
Ni se duc de pe pământ,

Stau de multă vreme între ţărani
Şi printre lanurile de pe glie;
Parcă zboară ciocârliile în mine,
Păioase de aur se coc în duşmănie.

Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori,
Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori.
Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile,
Să contemplu din înalturi câmpul și livezile.

cu raze
și cu surâsul soarelui
ne îmbracă vara aceasta pe fiecare
creoionându-ne portul printre murmurul frunezelor