Casian Maftei - creaţii proprii

Preacurată,
Preafrumoasă,
fără de asemănare,
Maica Domnului cu pruncul,

peste morminte, zăpadă
se cerne lin și mărunt
(ce bine se-așterne să sadă,
acum, că nu-i vânt!...),

*umbra lui Eminescu în șoapta țării*

mi-am frânt aripile de cer,
și vulturii dau rotocoale pe deasupra mea...

ea
a lăsat urme adânci în mine,
de parcă ar fi încrustat cu cuțitul,
scoarța unui fag...

ah! ceața asta rece,
și atât de densă, în noapte...
mă învelește
ca o lână murdară și udă.

te prefaci că nu știi de mine,
dar știu
că arde inima ta, o, draga mea...
deschide-te ca o floare carnivoră,

Am să încep să zdrobesc
metastazele cuvintelor goale,
altoite în formă de copaci lugubri,
cu rădăcini crescute

Sunt oare om,
sau fluture căzut pe apă?...
Oare-o fi cerul, tot deasupra mea,
sau cerul tot, căzut pe mine?

Te-am căutat peste tot...
printre ape,
printre palmieri și ghețari,...
prin scorburi săpate

Umbra ta mă calcă
în picioarele frământărilor aprinse,
de arșiță iute...
Dă-mi voie