Casian Maftei - creaţii proprii

Ca de pe oase,
albite de vreme și vânt,
Într-o pădure a răstigniților,
toamnă târzie, fiică de sfinx,

Ai apărut când lumea din mine
se aștepta mai puțin,
Și am crezut că ești vis,
că un pahar cu vin

A încremenit clipa
între două respiruri.
Mă privești printre gene...
ce vrei să-mi spui? Spune-mi

Simt dureros de tare
torentul de iubire
care mă izbește spre tine...
Ca apa de foc,

De ziua ta, iată,
strălucesc, din nou,
Coarnele de berbec
sprijinite de cireș... Mândro,

Binele este prezența ta,
și, răul, lipsa ei,
Și întuneric
se revarsă peste podurile lumii mele,

Iubita mea e ca o insulă în vânt...
Când râde, răscolește brazde de pământ
Pe sub copitele puilor de buburuză;
Ea cade, totdeauna, ca o frunză,

M-am îndrăgostit de umbra
unei adieri de vânt,
care m-a mângâiat peste suflet
în timp de visare...

Ești floare sărutată de rouă...
Ești zori de vară fierbinte...
Ești rază
în calea uitării iubirii fierbinți...

Acolo, printre îngeri,
am să te prind
și am să leg aripile tale,
De inima mea...