Spiritul ceții

Autor:Casian maftei


Adăugat de: Casian Maftei

vineri, 22 noiembrie 2019

ah! ceața asta rece,
și atât de densă, în noapte...
mă învelește
ca o lână murdară și udă.
va trebui să reconsider aproape totul:
Printre aceste fiorduri,
doar spiritul vikingului răzbate...

tu...
ești alcătuită din gheață și oțel,
pulpe și brațe de fildeș.
în loc de ochi, două pietre de agat.
ești goală.

Vino, copile cu părul bălai,
și râzi la soare!
acum, că ești mare,
Va trebui să începi a paște bobocii de floare de cireș,
în măduva lumii... Ah! primăvară,
Cât ești de departe...
se aude dangăn de clopot sinistru_
Ești mort, spirite?
vikingul aude doar glasul sângelui rece,
În fiordul inimilor viteze.

iubirea este o utopie,
atunci când,
în loc de aripi,
oamenii sădesc în gând
trepte de aur,
argint,
și bronz.
spiritul vikingului aude doar glasul sângelui rece.
acum
ești mare, copile flămând a privi,
acești doi ochi de agat: Zboară!

e noapte. ceața,
Ca o lână murdară și rece,
îmi acoperă firul vieții...
Va trebui să opresc un timpan
din dangănul său,
căci, tu,
Tu ești făurită doar de mintea mea,
doar pentru iarna aceasta...
În ochii tăi de agat,
eu sunt un muritor, însă,
Iată aripile!...


vezi mai multe poezii de: Casian Maftei


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Onix rece și oțelit
În imaginația de granit...
Cât crezi că mai întărești velele
Cu ceața grea când îți horesc ielele?
Vikingul războinic îngheață
Sfoara-ncordată pe față...
Și mâinile-ncleștate pe balene
Sângerează cu gheață îngreunând carene.
Ina M.
duminică, 24 noiembrie 2019