Andreionthepoetry - creaţii proprii

Naţionala, mândră floare,
Are, clar, un'şpe petale
Şi sunt care-mai-de-care,
De vis toate, trufandale!

Mi-a plăcut o floare, când mergeam pe stradă -
Era în grădina ta;
De la geam, şi mama putea să o vadă,
Însă nu era a mea…

Coboară azi, ca dintr-un vis,
Un gând suav, Cuvânt nescris…
Pe trepte moi, ca din petale,
O lacrimă zâmbeşte moale

Dacă aduni Trecutul cu Prezentul şi cu Viitorul
Îţi dă Infinitul,
Cu plus sau cu minus -
Singura adunare cu două posibile rezultate.

O clipă mi-aş răpi din timpul meu
Ca să călătoresc în viitor,
Dar vai! Acolo aş putea uşor
Să simt că cel trecut sunt însumi eu!

Trece Timpul, tot, prin mine -
Eu îl simt, dar nu-l pot ține...
Tot ce s-a-ntâmplat vreodată
Se rasfrânge-n firea-mi toată

Doamne, ocroteşte limba noastră,
Îmi înalţ spre tine-această rugă,
Tu ne-ai dat-o şi ni-i prea măiastră -
N-o lăsa la vale să se scurgă!

Ce bine e că Luna nu-şi arată
Nicicând privirii noastre muritoare,
Vreodată partea ei cea-ntunecată,
Ci veşnic în lumină ne apare!

De vei pleca,-mi vei fi mănunchi de vise
Şi-am să te-aştept cu braţele deschise.
Oriunde-ai fi, mă voi gândi la tine,
Dragostea ta în inimă-o voi ţine.

Te văd în fiecare zi, vorbesc cu tine,
Ne ştim de mult, ne ştim poate prea bine,
Dar n-am curajul să-ţi destăinuiesc
Că te iubesc dintotdeauna, te iubesc!