Andreionthepoetry - creaţii proprii

Eu plec acum, iubito, dar am să mă întorc;
Îţi dau şi-o explicaţie, dar nu-mi găsesc vreo scuză:
Din suflet tot veninul, acum, eu vreau să-l storc,
Curat să vin la tine din nou, ca la o muză.

Aş vrea să veniţi odată în apartamentul meu,
Să puteţi vedea cu toţii poezia ce-o văd eu!
Înainte să răsară, Soarele-şi trimite-o umbră
De lumină roşie-pală, să alunge noaptea sumbră…

Dacă eu aş fi eu, dacă tu ai fi tu,
Noi am fi tu şi eu şi-ntre noi, sufletul;
Dacă eu aş fi tu, dacă tu ai fi eu,
C-un sărut drept pe inimi ne-am învinge mereu…

În noaptea asta, ziua-i cea mai mare
Şi-n suflet eu am vară...
Iubiri mă-ncearcă iară,
Trecătoare...

Câte nopţi să mai sper
C-ai să laşi peste cer
Boarea ta, ca o Cale Lactee?
C-ai să vii luminând,

Mi-a spus Timpul să te caut
Într-o clipă ne-ntâmplată,
Unde stai adânc ascunsă,
Ca o rară nestemată.

Poate nu te mai mişcă
La fel ca la-nceput
Un cuvânt aşternut
Ca un fruct pârguit

Scurte, ploile de vară
Trec prin suflete -
Vor să-mbibe cu povară
Inimile umede…

Stau smerit în ‘naltul poeziei prag
Şi, de jos, eu vă salut pe toţi cu drag:
Pe voi, prieteni vechi de când am dispărut,
Dar şi pe cei noi, ce nu i-am cunoscut!

Hristos a-nviat! Găsiți-L
În Dumnezeu Cuvântul,
Cel ce a fost mai înainte de toți vecii...