Andreionthepoetry - creaţii proprii

Cea mai frumoasă poezie
Niciunde nu se poate scrie,
Căci dinlăuntrul fiinţei vine
Şi nu-s cuvinte-atât de-alese

M-aş duce-nspre târziu încă de-acum,
Căci prea-devremele s-a scurs din mine
Şi mi-a rămas doar clipa, nestatornic -
Un fulg de nea ce se topeşte-n ornic…

Nu dormi? Te uită pe fereastră,
Căci noaptea-i albă, nu albastră...
Din cer coboară-o veste bună,
Iubirea noastră lumii să o spună...

Uneori secundele sunt nascute din ore
Ce au stat inainte ca ele sa ia viata, discret,
In camara rabdarii,
ca niste smerite munitii ale inimii,

Zăpada neagră de păcate
Se-aşterne-ncet de când mă ştiu
Peste-a mea inimă-mpietrită,
Lăsându-mi sufletul pustiu…

Ce nu s-a spus până acum există
Şi poate se va spune, poate nu…
O afirmaţie veselă sau tristă
O poate face-oricine - chiar şi tu.

Frântură din mine
Se-aşterne pe-o foaie
Iar timpul o-ndoaie,
O roade şi-o-nmoaie,

În marea liniştită plouă -
Mie îmi pare-o-mbrăţişare,
Iubire între cer şi mare. 

Când pleci aşa departe, pierzându-te prin lume,
Din simţurile mele doar dragostea rămâne,
Căci văzul meu dispare când tu nu-mi eşti aproape
Şi-un somn de aşteptare se-aşterne-ncet pe pleoape...

Ce-ai spune dacă-am fi tu ţărmul şi eu marea,
Să pot să-ţi dau, cu-ardoare, eternă, sărutarea,
Să pot să stau cu tine în orişice clipită,
Să te văd ziua trează şi noaptea adormită,