Andreionthepoetry - creaţii proprii

În dimineața asta dezbrăcată
Eu te-am ghicit, frumoasă, ca-n cafea -
Plecai grăbită, iar, din viața mea,
Așa cum ai plecat și altădată.

Am învăţat vorbirea cea corectă
Şi scrierea corect gramaticală,
M-am bucurat mereu c-am mers la şcoală,
Căci şcoala-n vorbe-acum mi se reflectă.

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor,
Dar dorul meu nu are leac
În roşul florilor de mac
Sau în oglinda vreunui lac…

Ce vă speriaţi atât de Halloween?!
Durează doar o zi, mult prea puţin.
Dar Halloween-ul cel adevărat,
Tăcut, tot anul este continuat:

S-a spus de-atât de multe ori “Mi-e dor!”,
Că n-a mai rămas dor decât pe-un rând
De poezie tristă de amor
Şi-mi este frică să-l rostesc și-n gând,

Mă tot gândesc că în copilărie
Iubirea o ştiam şi n-o-nvăţasem -
Era un sentiment ce-l căpătasem

Ce sărbătoare diavolească
Ajuns-a omul ca să nască!
Să celebreze urâciunea,
Să facă pisc înalt genunea...

Sunt zvonuri că vin, bat la uşă războaie,
Dar luptele-s fără folos -
Un singur război trebui’ s-avem în inimi:
Pe cel întru Domnul Hristos!

Parcă ieri eram cu toţii mici copii
Şi dam pulsul câmpului cu păpădii,
Alergând hai-hui cu paşi nevinovaţi,
Jucând Baba-Oarba cu ochii legaţi…

Atingem apogeul existenței
Numai după ce murim -
Atunci și noi ne lămurim
Dacă a meritat sau nu să fim!