Adina Speranta - poeziile altor autori

Magia și alcoolul viața-mi guvernează,
pe care-am început-o studiind filosofia,
anatomia, dreptul și, vai, teologia,
dar negăsind în ele nici liniște, nici bază.

Pogoară-te
dintru adâncuri
dă-mi hotărâre
că nu e nimic

Îți amintești desigur flanela violetă,
flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem
în cea mai frumoasă din serile noastre;
despre care spuneai că îmi șade

Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuși...

Căci la picioarele sale nu au să plângă
aducătoare de mir,

Când singuraticul domn R. a ajuns
din întâmplare în chiar apropierea
domnișoarei sensibile N., el i-a spus:
„mă bucur că existați, domnișoară”.

Un somn adânc, nerăzbătut de glasuri, de umbre
și nici de zborul vreunei păsări.
Doar câinele Miriapodis
îmi dă târcoale subțire și lung,

Îți mai aduci aminte de casa noastră,
Singuratică, nuci și castani ancestrali ascunzându-i
Zidirea imaculată...
Iar către scările albe

Cât timp vei avea vreo umbră de speranță,
să nu speri nimic; ci doar atunci când
cu adevărat
vei uita ce-i speranța, poți începe

Și iată c-am venit, de foarte de departe,
tot neamul meu se stinse, vlăstarele sunt moarte.
Am moștenit conacul cel vechi, argintăria,
și stema casei noastre: veșnicia.

Azi noape m-am oprit la fereastră ei
voiam s-o întreb
dacă mai simte gustul apei din care am băut împreună
dacă mai simte răcoarea mărului din care am muşcat împreună