Adina Speranta - poeziile altor autori

I
De sidef şi de-aur roşu sub al cerului azur,
Zvelta insulă apare, şi sporeşte minunată,
Sărutată când de valuri, când de vânturi asaltată

Sfărâmături de urne — oriunde —
lespezi de marmoră mari
sub care zac atâţi legionari,
iată Hinovul; — în el s-ascunde

Lui Grigorie Alexandrescu, industriaş român.


Era zâmbitoare,

Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelşugare
E că frunţile brăzdate de al grijilor făgaş
Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare
Şi să urle pasiunea nerozescului oraş.

Îmi place să te văd zâmbind...
Candoarea ta îmi place...
Privindu-te, eu mă surprind
Şi zilnic n-aflu pace!

Mai! Mai! şi aurora cu lacrimi de topaze,
Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor,
Şi vocile de frunze, şi raze, şi extaze,
Ş-a traiului uitare, un chin de care mor.

Mereu aud prin somn prelungi somaţii
Şi cresc biruitoare cucuriguri...
Ai spune un norod cuprins de friguri:
Trezit în zorii unei proclamaţii...

Cânta voios sub crengi un şipot, cânta din zori şi până-n sară.
Dar a venit un vânt de gheaţă, şi pe cleştarul apei sale,
Şi-a-ntins înţurţurata-i gură ca un voinic trudit de cale,
Şi-apoi s-a dus din nou în lume sunând din vesela-i fanfară.

Cu pânzele-ntinse, să-şi afle scăpare,
Vin nave grăbite de vânt şi de frig;
Iar albe fantome se-nalţă din mare
Şi-aleargă de-a lungul înaltului dig.

Întârziat-aţi voi vreodată-n Capitală
În zori de zi, când vin măturătorii?
Ei nu-s poeţi – şi, pentru dânşii, zorii
Nu prevestesc lumina triumfală.