Adina Speranta - poeziile altor autori

Am iubit, auziţi inimi, cuvîntul vostru cel mare
Ce vă pleacă la durere şi vă face sîmţîtoare,
Ce vă leagă, vă uneşte făr’ de nici o sîlnicie
Şi vă dă în viaţă asta altă viaţă şi mai vie.

Gândul meu fiind la tine de-a pururea sprijinit
Şi de sunt la închisoare de tine nu-s despărţit.
Sufletul mei îi acolo unde şi tu lăcuieşti,
Şi inima ce să bate, căci pe lângă ea lipsăşti,

La anul 1836, ianuarie 1


În sînul fericirei ast an zîmbinda soartă

(Terţa rima)

Crist-popolul, lumina şi puterea,
Errând, sudând, străin într-ale sale,

"Rămâi fără suflare,
Rămâi fără simţire
Şi moartă toată sunt.
. . . . . . . . . . . . . . . .

Ce nume ai, copilă? Mireasă ori regină?
Căci în momentul ferice Amorul te-a creat
Din graţia cerească în ziua mult senină
De primăvară dulce ce-n chipu-ţi a-nsemnat.

Îşi pierde credinţa despota păpuşă1,
Ascuns, căci jurnalul îi ţine-o mătuşă
Ce zice c-aduce cu plată prea multă:
O rîde, n-o crede oricin-o ascultă.

Inimă şi suflet, simţire-ngerească!
Ca-a produs pămîntul ca să dovedească
Legătura care cu ceru-l uneşte;
Nevinovăţia cînd binevoieşte.

În inimă ca piatra pitit câştigul zace,
Mormânt în toate vrednic d-un astfel de crud mort.
Să-i fie de pomană lăscaia lângă ort
Şi zacă în uitare, să aibă lumea pace.

La Ecaterina Ghica


Voce-auz, voce de pace,