Adina Speranta - poeziile altor autori

Nastratin Hogea odată
Măgarul din grajd scăpând
Plecă cu traista-ncărcată
Ca să-l caute-ntrebând:

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobândind
Şi într-o zi toţi aceştia la păşune scoşi fiind
S-a dus seara ca să-i strângă de pe câmp unde era
Şi de sunt toţi ca să vază, începu a-i număra.

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nici un câştig neavând
Şi în cea mai de pre urmă sărăcie ajungând
Hotărâ să fure ceapă de la un al său vecin
Ce avea destulă-n casă şi nu da la vreun strein.

Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor,
Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor;
După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut,
Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut,

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,
Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;
Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;

Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având,
Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând;
Nastratin plecând să meargă spre a se înfăţişa,
Băgă-n sân un pietroi mare şi se-nfăţişă aşa;

Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea,
Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva:
Şi aşa tăind cu el capul măgarului celui mort,
L-a-nfăşurat pe deasupra binişor cu nişte tort;

Unul a venit odată şi-îndrăznind ca un vecin
A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin;
Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat.
Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas.

Într-o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut
Să-i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut;
- De n-aş avea, Hoge zise, vreo trebuinţă de ea,
Ţ-aş fi zis cu toată voia: poftim, frate, de o ia;

Unul, întâlnind pe Hogea, s-a oprit a-l întreba
De ş-a plătit datoria. Iar el îi răspunse: Ba!
- Dar ce umbli fără grijă, când te ştii că eşti dator?
- Grija – zise el – s-o poarte cel ce este creditor.