Vremuri la Bellosguarda – III - Eugenio Montale

Zgomotul olanelor distruse
de furtună
în dilatatul aer ce nu crapă,
aplecarea plopului
tricuspid de Canada, vibrând
în grădină la smulgeri –
treaptă cu treaptă marmura cum iedera
nu crede-n azvârlirea solitară
a podurilor, de-aici descoperite:
al unei clepsidre, care nu nisip
ci opera ar măsura și chipuri, plante
omenești; al apelor sub pavilioane aduse
și nu mânioase încercând fundaluri
de piatră ponce, a dispărut? Un sunet
lung ceramicile scot, parii de-abia
elipsele de volbură le apără,
lăcustele se năruie, plouate
pe cărți din bolți; e-o treabă foarte grea,
țesătoare cerești, ce-i întreruptă
pe-al oamenilor război de țesut. Iar mâine…

Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.