Vizibili și invizibili - Menelaos Ludemis

Duomo, San-Petro, Notre-Dame,
Imense edificii ale zeilor,
Catedrale ciclopice. Piramide
Pentru faraonii creștini.
Dar de ce? De ce astfel de clădiri
Asemenea haosului?

Răspunsul vine zguduitor:
„Și unde, nesăbuiților,
Unde ați fi vrut să găzduim
Zei atât de uriași?”
O liniște de mormânt se-așterne.
„În inimă!” a strigat un visător.
N-a convins pe nimeni.

Când oamenii se ceartă
Pentru existența cuiva
Înseamnă că acest „cineva” există
Și prin urmare trebuie să locuiască.
„În cimitire!” a strigat un păgân;
Bine, dar e cu neputință.
Oamenii refuză să îngroape
Morții pe care nu-i văd.

Dar totuși – nu-i așa? – totuși
Undeva trebuie instalați și zeii,
Indiferent dacă sunt invizibili.
La nevoie într-o „criptă”
Sau într-o peșteră.
Trebuie… trebuie neapărat
Să se ascundă și nemuritorii
Ca să nu-i găsească moartea.
Atunci ce-am face
Noi, sărmanii muritori,
Fără Zeii nemuritori?

Duomo, San-Petro, Notre-Dame…
Știau ei
Și popii și cardinalii
De ce le-au clădit atât de uriașe:
Pentru că numai așa
Puteau fi micșorați oamenii,
Micșorați… micșorați…
Până să devină invizibili
Oamenii,
Ca să poată deveni mai vizibili
Zeii.


Versiune românească de Menelaos Ludemis

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Menelaos Ludemis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.