Poezii despre Viaţă:

Am fost în haita lupilor.

Străine creaturi-s oamenii.

la ora 18:18 a zilei de nouă septembrie din anul domnului douămii
paisprezece m-am gândit la tatăl meu şi la mama mea şi l-am sunat
pe tatăl meu şi am vorbit cu mama mea şi am înţeles ca şi blaise
pascal în noaptea de 23 noiembrie 1654 cine e tatăl meu şi cine

Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.

Din Kliusnikov
Frumoasa nestatornicie,
Viata, pentru ce-mi esti data?
Mintea-mi tace, simtul stie:

Dorul meu,
Deschide-ti cartea cetluita.
Si-ti resfira-n soare, si-ti resfira-n vint
Paginile-n care, peste-albastru-ti cint,

Tu esti un semn,
Un raspuns al singuratatii mele,
Nu iambi ori trohei
Sau usoara muzica

Un cantec de copilarie,
un cantec cu miei,
cu fluturi si vise,
un cantec cu spini,

A lumii cantu cu jale cumplita viiata,
Cu griji si primejdii, cum ieste si ata
Pre suptire si-n scurta vreme traitoare,
O, lume hicleana, lume insalatoare.

Macina moara
Si faina tot curge.
Si oamenii tot pier,
Si moara tot macina.

Cel mai simplu e sa nu scrii.
Mana intepenita carnea aproape hazlie
in mutenia asternuta acolo
noaptea - ca un sal pe gura