Urci, cobori - Ion Caraion

n-au mai rămas nici pereții
somnu-i venin
un dormitor pământul
miroase-a trebi de noapte

mă locuiesc fantomele ca pe-un castel din Anglia

dacă măcar întunericul ar fi pur
încă marea încă amurgul
treieră voci pe care nu le-aud
nu știu de ce îmi lucrurile

ți-aduci aminte bătrânul de pe țărm?
din când în când îi cădeau ochii
și-atunci vedea cu mâinile

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.