Umbre

Autor:Octavian Cocoş


Adăugat de: Octavian

miercuri, 25 octombrie 2023

E toamnă și se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Și peste tot sunt umbre-n cartier.

Mă plimb tăcut pe o străduță veche
În stânga și în dreapta arunc priviri
Și calc ușor, cu pașii mici, pereche,
Pe umbrele lăsate de clădiri.

Un plop însingurat se înfioară
Atunci când este mângâiat de vânt,
Cu liniștea din jur se înfășoară
Și-aruncă o umbră lungă pe pământ.

O fată și-un băiat se ceartă tare
Și-și spun cuvinte aspre berechet
Se duc apoi acasă, la culcare,
Având în ei o umbră de regret.

Încep să simt și eu puțină teamă
Ca nu cumva tu să mă fi uitat
Și inima începe să îmi geamă
Și-o umbră-n suflet mi s-a strecurat.

Dar cred că tu știi asta foarte bine
Că fie vremea bună, fie rea
Atunci când eu mă aflu lângă tine
Tu fericită ești la umbra mea.


vezi mai multe poezii de: Octavian


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.