Trenurile - Octavian Goga

În colțul vechi de înnegrită gară
Se uită-n gol un moș cu barbă sură,
Se uită-n gol din zori și până-n seară,
Cum trenuri vin și trenuri pleacă iară,
țipând prelung dintr-o spurcată gură.
Sunt trenuri mute, care mortuare,
Sunt ciocli tainici negrele vagoane,
În ele poartă lacrimi și mustrare
Și bocete și plângeri funerare
Din tragedia bietelor cătane
Și cum se uită moșul fără veste
Și-n juru-i noaptea a-nceput să crească,
Deodată cerul înroșit pe creste
I-arăt-un zmeu, un zmeu ca din poveste,
Un zmeu flămând de carne românească.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Octavian Goga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.