Uneori îmi pare că florile
și flăcările sunt melancolice;
alteori - că se bucură.
Caut să înțeleg cât e vis
și cât realitate din toate acestea.
De-aceea încerc sentimentul
de floare și de flacără.
Vântul se oprește, cerul
se luminează, în timp ce inima
îmi dăruie mere de aur.
Nu mai disting hotarele,
iar drumul coboară în poveste.
Doar zâmbetul tău
îmi aduce aminte că astăzi
e tot ce contează și că mâine
poate a fost ieri...
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: