Testament

Autor:Octavian Cocoş


Adăugat de: Octavian

vineri, 23 mai 2025

Îți las, copile, nu pământuri, case,
Mașini de lux, bani mulți, bijuterii,
Tablouri ce în lume sunt faimoase,
Ci felul meu cel simplu de-a trăi.

Îți las candoarea, pacea sufletească,
Dorința de a ști, de-a căuta,
Și-a mea iubire ce-o să te-nsoțească
Oriunde te va duce viața ta.

Și firea mea ți-o las, cea optimistă,
Să știi să speri, să nu te dai bătut,
C-o rezolvare tot mereu există,
Iar dacă pierzi, s-o iei de la-nceput.

Îți las credința simplă și frumoasă,
Cu care am crescut la rândul meu,
Că nu murim, ci revenim acasă
La Tatăl nostru, bunul Dumnezeu.

Și îți mai las – și grijă ai de ele –
Acele amintiri de neuitat
Când fericiți eram și pân' la stele
Cu sufletul ușor ne-am ridicat.

Tu toate-acestea ia-le în primire
Și lucruri noi mai pune câte poți
Să lași și tu frumoasă moștenire
Copiilor și dragilor nepoți.


vezi mai multe poezii de: Octavian


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Familie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDXXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.