Binecuvântat fie acelaşi soare al altor ţinuturi,
care mă înfrăţeşte cu toţi oamenii,
când toţi, măcar o lipă, îl privesc ca mine,
şi-n pură clipa aceea
neprihănită, simţitoare, ei redevin – înlăcrimaţi
de un suspin abia simţit –
omul adevărat de la-nceputuri
care privea un Răsărit şi nu se prosterna.
Iar asta-i natural; mai natural
decât să te închini aurului, Domnului,
artei, moralei...
Distribuie: