Carnea îmi este tăiată pe jumătate,
curge suflare în culoare de rouă.
Se aude un strigăt undeva între ziduri,
cuţitul nu poate pătrunde-năuntru.
Picură pe iarbă maldăr de lut
protejând roua blândă ce-i mângâie doliul
se sparge-ntr-un strigăt răpus între ziduri,
suflarea din rouă, acum e doar apă.
Cerşind umilinţă în bucăţi sfărâmate.
în bocet rostit, sub deşarte vederi,
soarele-i mângâie lutul rămas
şi-i usucă apa din sufletul de rouă.
Curge suflare în culoare de rouă
proiectând roua blândă ce-i mângâie doliul,
în bocet răstit sub deşarte vederi,
iubirea e mută când te usucă-năuntru.
vezi mai multe poezii de: andrioaiadianas
Detalii poezie:
Distribuie pe: