Prin toate țările pe unde am mers - Ion Caraion

Prin toate țările prin care am mers,
numele tău șters –
cu fel de fel de cârpe ori bureți.
Unde să mă-ndrept? Cine-a mai păstrat
în paltinii beți
de soare (ce păcat!)
care și el se usucă,
urmă de-a ta? Nici muscă
Nici țânțar Nici ins
Toamna acolo-n carlingă
ți-o fi noapte ori frig
Nu, întunericul n-a învins
și n-o să învingă,
deși are și el ademenirile lui
Dar vântul silhui prin care te strig
Dar ceața, dezgustul și sila
Dar nepăsarea în strat cenușiu
își lăbărțează prăsila

Calcă urâtul prin lume buimac

La noapte – ce să fac? –
fie ce-o fi (de n-o ieși rău)
încep să scriu, să rescriu,
peste numele șters, numele tău –

poate nu e târziu

Treci prin orașele din care plec eu
să vezi ce se-ntâmplă
Va ninge mereu!

Tu ești eternul clandestin

Alte și alte nopți vin

Dar între ele e ziuă! Doamne, dă cep
alcoolului acela
cu flacăra-n voie
Dă bici hergheliei de ape

La noapte încep
La noapte nacela
mea pleacă pe mare-n căutarea lui Noe

Tu fii pe aproape
Nu vreau să te înec,
sări înăuntru, dacă abisul se cască

De la umbrele-n teatru la teatrul cu mască
(să nu-ți fie frică)
de pe malul Iudeii la malul cel grec
(saltul sublim)
depărtarea-i aceeași: niciuna adică

Sări înăuntru și-o să plutim

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion