Poezii despre Primăvara:

Dunia Pălăngeanu

Rugă pentru poeți

Adună, primăvară!

În iarba crudă creşte, un alb de viorea,
sub aripi de lăstun, e zbor de rândunea,

Sub dalele de marmură ale luminii nenăscute
tremură un suflet în care latră dureri
ce păreau de mult uitate.
Nu la amăgitoarea lună latră,

Izvor de poem
...
Fă-ți aripi din lumină de vrei să zbori spre stele,
Îmbracă-te în vise și vei putea să zbori

Hai primăvară, la o cafea în pridvor,
...
Senin și-o trenă de nor alburiu,
Dimineață frumoasă de floare,

Dor de primăvară
...
Început de seară spre sfârșit de zi
Zgomote pe-afară, glasuri de copii,

Doar verde și flori
cât vezi cu ochii...
Ce mai contează norii
lunecătorii,

Dunia Pălăngeanu

Înstrăinare

Sonetul sfârșitului de iarnă
...
Înșelătoare iarnă, tu nu vrei să pleci
Stai undeva la pândă, nimeni să nu te vadă

În uitare, iarna

Să miroase a magnolii-n tot oraşul meu!
Să-nflorească-n drum toţi pomii,