Poezii despre Primăvara:

Unele dimineți vin cu roua gândurilor trecute
Și ne arată ceasul naturii, ce nu ține cont,
Decât prin fractalii mugurilor pe tăcute.
Păsări îi salută, chemându-i spre orizont.

- Ia uite, ce drăgălașă,
spuse raza buclucașă!,
privind cu duioșie
spre sămânța ruginie.

Ramuri calde se întind
Către soarele fierbinte
Și le cresc muguri pe rând,
Razele vor să -i alinte

Vai, Doamne, cum trece vremea!...
Astăzi trece-n amintire
Luna florilor din vremea
Primăverii de iubire . . .

Dimineața, într-un an,
M-a'mbătat lumină nouă;
Ca v r ă j i t, parc-așteptam
O minune-n stropi de rouă...

Vine iarasi primavara!
A sosit, deja e-n gara
cu o verde valijoara,
sa improspateze tara.

Aștern pe pleoape un sărut, al celui ce-a fost început,
Aștern pe rouă un surâs, al celui ce-a fost necuprins,
Aștern o geană pe un lan, al macului ce-a înflorit,
Aștern zăpadă prin cuvânt, întreg zenitul luminând!

Ce cred eu, sau ce crezi tu
Este pentru noi un gând
O fărâmă de iubire
Prinsă intr-un ram pe crâng

Primăvara a sosit
Vremea s-a mai încălzit;
Se-ntorc acasă rândunele,
Căldura o aduc cu ele.

Atâta alb şi-atâta floare!

Atât de tare mi-am dorit
să văd grădina înflorită,