Poezii despre Primăvara:

Iarba smarald lumina o filtrează,
Tăcerea de pe dealuri eclipsează,
Printre lănci ridicate, printre fire
O sângerie pată e-n trezire.

În frigul crud al primăverii
Aduc omagiu învierii
Din fiecare ram ce crapă
În muguri cu zemuri și apă.

Printre crengile golașe
Frunzulițele sunt șterse
De un aer incă rece
De o iarnă ce nu trece.

Tinerețea are o zbatere inutilă
și vorbește, câteodată, o limbă necunoscută.
Răstălmăcește sensul profund al purității,
al infinitului albastru

Răpirea primăverii
...
Întind mâna prin fereastră
Mi-o afund în primăvară,

Îmi bat la ușa gândului fantasme
Zburânde, ca secundele din ceasuri...
Eternitatea-a năvălit cu glasuri
De vrăbii, care au fugit din basme

Miroase a iubire dezmorţită,
a început de primăvară
ce naşte ghiocei din zăpadă topită.
În freamăt de ramuri şi de muguri

E primăvară.

Mintea-mi zboară
Pe coclauri. Stol de grauri

Mi s-a umplut tot sufletul cu stele
Când s-a hrănit din cerul primăverii
Și din suspinul cald al mângâierii
Pe lira aurie-a muzei mele.

Complex de primăvară

Se grăbește să vină primăvara,
Ghioceii au ieșit deja la soare