Plimbare într-o cușcă de aur - Ion Caraion

Am crengi pe mine și îngeri
de melancolii încâlcite. E-o ninsoare
teribilă.
Amintirile mele, lăsați-mă singur!
Niciodată nu mi-a fost mai cald.
Niciodată nu mi-a fost mai frig.
Se-ndeasă timpul
Îmi linge sufletele, îmi ia lingurile
care mâncau ninsoare
dintr-o păstaie răstignită.
Teribilă noapte și fără nici o iesle…
Lumină. Nebună lumină.
Cu genunchi ca o legătură de ridichi de lună,
o țărancă
se uită la peruca de gheață a regilor verzi
și clămpăne. Se îndeasă timpul.
Lăsați-mă, lăsați-mă, lăsați-mă singur!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.