unii spun că ar trebui să ținem remușcările personale departe de
poem,
să rămânem abstracți, și există un sâmbure de adevăr în asta,
dar Doamne;
douăsprezece poeme duse și eu nu păstrez copii, iar tu ai
și
picturile mele, pe cele mai bune; e sufocant:
încerci să mă strivești, la fel ca ceilalți?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac
de la bețivul care doarme cu pantalonii plini de vomă, într-un colț.
data viitoare ia-mi brațul stâng sau o bancnotă de cincizeci
dar nu poemele:
nu sunt Shakespeare
dar, uneori, pur și simplu
nu vor mai exista altele, abstracte sau de alt fel;
vor exista mereu bani, curve și bețivi
până la ultima bombă,
dar, așa cum a spus Dumnezeu,
încrucișându-și picioarele,
văd că am creat o mulțime de poeți
dar nu și prea multă
poezie.
Distribuie: