Când i-am sărit acestui sălbatic cal în spate
am zis voios: „Ah, viața-i frumoasă și senină”;
purta între sprâncene o stea de foc, divină.
Albastru era cerul, eu – gol pe jumătate.
Deasupră-mi sta Apolo cu arme-nvăpăiate;
urcam, ca Belerofon, pe dâre de lumină.
Ilustră-i orice culme, sub Pegas când se-nclină,
iar eu, voinic, zburat-am cu Pegas peste toate.
Sunt cavalerul marilor energii umane,
încoronat cu lauri în pletele vibrante
de Împăratul zilei cu platoșă fierbinte;
stăpân pe armăsarul cu coif de diamante,
condus de auroră, plutesc în zboruri plane
nainte prin azurul imens, tot înainte!
Traducere – Ștefan Augustin Doinaș,
Ruben Dario, versuri alese, Editura pentru Literatură Universală, 1967
Distribuie: