Paul Eluard - Nicolás Guillén

Din Eluard, în mintea mea-s vii
pura privire, chipul său grav
şi acel fel – între sever şi suav –
de a vorbi.

Ne-am dus să-l căutăm când soarele răsare–
Şi el plecase de-acasă…

O bruscă plecare
fără au revoir, fără adio, fără batistă, nezgomotoasă.

Unde-a plecat? Cine să ştie?
Cine-o să poată şti?
(Oh, pura pivire, chipul său grav
Şi acel fel – între sever şi suav –
De a fi!)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolás Guillén



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.