Palat - Guillaume Apollinaire

Într-un vis adânc spre palatul lui Rosemonde
Creierul meu desculț se înclină spre seară
Ca un rege gol, zidurile se trezesc
Carne bătută și trandafiri proaspăt tăiați

Îmi poți vedea gândurile cufundate în trandafiri
Zâmbind la concertul broaștelor
Au chef de stâlpi de pat de chiparos
Soarele este o oglindă spartă a trandafirului

Ce arcaș rănit grav a deschis
Stigmate de palmieri pe geam
La ospățul de dragoste al mielului alb am gustat
Rășini care amărăsc vinul cipriot

Pe poala zimțată a regelui lasciv
În luna de mai a bătrâneții și a celei mai fine rochii ei
Misterioasa doamnă Rosemonde se rostogolește
Ochii ei mici și rotunzi ca ai unui hun

Doamnă a gândurilor mele, fundul tău perlat
Este de neegalat de nimic oriental
Pe cine aștepți
Cele mai adânci vise în drum spre Orient
Sunt cei mai frumoși vecini ai mei

Bate în ușă Bateți! Veniți în curtea veșnică, vine noaptea
În umbră, lumina de noapte este beteală prăjită
Aplecați-vă capetele de păr pe suportul de pălării
Cerul serii strălucește cu pini

Am intrat în sufragerie, nasurile noastre
Am simțit un miros de grăsime și mucus
Din douăzeci de boluri de supă, trei erau urină

Regele a mâncat două ouă poșate în bulion
Și apoi bucătarii au adus preparatele cu carne
O friptură în picioare de gânduri decedate în creierul meu
Visele mele frumoase născute moarte în felii încă însângerate
Și chiftele mici de copil din amintiri

Moarte de milenii acum, aceste gânduri
Aveau un gust fără gust de mamut înghețat
Oase sau vizionari dansau din osuare
Dansul morții în pliurile creierului meu

Și toate acele cărnuri rosteau revelații
Dar Doamne Sfinte!
O burtă familiară nu are auz
Oaspeții și-au continuat cele mai bune mestecături

O, Doamne Sfinte! au strigat coastele de porc
Pastele uriașe, măduva și oalele fierte
Limbi de foc, o, unde este Rusaliile
Din gândurile mele pentru toate locurile, națiunile și timpurile

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Guillaume Apollinaire