Inși pământii cu fețe de ghips
ne-alungă pe câmp cu bolovani
Pustietate… croncani…
Ies cârtițele logodnelor de-apocalips.
Duc azi furca și târnăcopul
Metri cubi… metri cubi…
Primăvara-mi râde cu plopul
ciuruit cu hulubi.
Fiindcă sunteți frații noștri, bucurați-vă c-am ajuns
ca niște chioșcuri policrome
cu reviste ilustrate și-arome
din care tremură stuful netuns.
Sângele zgârie. Dobrogea latră.
Pumnul s-a-nchis ca un clește.
Omul cu lada privește
în sufletul lui ca o piatră.
Pune mâna pe-un bulgăre, pune mâna pe-o stea,
se rostogolește ca un pom de Crăciun
deasupra ghiolului care dacă l-ar bea, dacă l-ar bea,
nu l-ar mai găsi mâine nici un lăstun.
Și târziu, când fiecare cuvânt se înnegurează,
iar luna înțeapă ca un ghiont,
înlăuntrul ei privirea lui trează
visează la regii din Pont.
Distribuie: