Octavian - creaţii proprii

Plânge codrul și suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat

Nor călător
Alb și pufos
Uită-te în jos
Știi că mi-e dor

Primul Crăciun când nu sunteţi
Niciunul lângă mine,
Aş da orice să vă mai văd,
Dar nu am cum, ştiu bine.

Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.

A plecat bătrâna toamnă
Șchiopătând, iavaș-iavaș,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraș.

Bate cineva la ușa noastră
Zice mama că e Moș Crăciun
Stau emoționat lângă fereastră
Și-am uitat ce trebuie să-i spun.

Vreau să te strâng în braţe la solstiţiu
Să te sărut cuprins de încântare,
Vreau să te strâng în braţe la solstiţiu
Atunci când noaptea ore multe are.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari și cu steluțe lucitoare,
Cu țurțuri mândri de argint și cu beteală
Și cu bomboane învelite-n poleială.

Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.

Un păsărel și-o păsărică
Văzând în față un arin
S-au așezat pe-o rămurică
Să-și tragă sufletul puțin.