Oase de sepie – 10 - Eugenio Montale

Știu ora-n care chipul cel mai de nepătruns
e străbătut de o grimasă crudă:
s-a dezvelit o clipă un chin ce sta ascuns.
Nu vede-aceasta lumea mergând pe bulevard.

Cuvinte, voi, mușcătura tainică în zadar
o trădați, vântul ce-n inimă suflă.
Dreptate are acela care tace.
Cântecul ce suspină este un cânt de pace.



Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.