Locuind acolo
Unde vieţuiesc,
Cǎ aşa s-a întâmplat
Sǎ fie,
E un prilej plǎcut
Sǎ mulţumesc
Zilei de ieri,
Rece stafie!
Nu am ajuns,
Oricât m-am strǎduit,
Sǎ îmi ucid
Vrun sentiment
Rebel,
Când o cǎţea a simţurilor
A reuşit
Sǎ muşte sǎlbatic
Lǎsând o urmǎ de rimel.
Sunt singur, oare?
Mǎ-ntreb, tǎcând!
De ce nu sunt şi eu
Ca voi?
Cu toate astea,
Mǎ strǎpunge-un gând:
,,De-s eu cu mine,
Nu sunt singur,
Suntem doi”.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: