Autor:Octavian Cocoş
Adăugat de: Octavian
miercuri, 03 septembrie 2025
Nu mai e mult și o să pleci de tot, Căci asta nu mai este lumea ta Și-o să sădesc pe-al tău mormânt, socot, O floare-albastră de nu-mă-uita. Și când de tine o să-mi fie dor La capul tău eu în genunchi voi sta Privind tăcut, cu sufletul ușor, La floarea-albastră de nu-mă-uita. Iar când se va usca, n-o să disper, Știind c-o floare nu va rezista, Dar sunt convins c-acolo sus, în cer, Tu niciodată nu mă vei uita.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
O persoană obişnuită poate percepe 10 milioane de culori diferite.
Actorul este un mincinos sincer. Albert Camus
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: