Întrebarea - Percy Bysshe Shelley

Am visat că, în timp ce rătăceam pe drum,
Iarna goală se schimba brusc în primăvară,
Și mirosuri blânde îmi rătăceau pașii,
Amestecate cu un sunet de ape care murmurau
De-a lungul unui mal înclinat de iarbă, care se întindea
Sub un crâng și abia îndrăznea să-și arunce
Brațele sale verzi în jurul sânului pârâului,
Dar îl săruta și apoi fugea, așa cum ai putea în vis.

Acolo creșteau anemone și violete,
Margarete, acele Arcturi perlate ale pământului,
Floarea constelată care nu apune niciodată;
Buze de bou palide; clopoței albaștri fragezi, la a căror naștere
Gazonul abia se ridica; și acea floare înaltă care udă -
Ca un copil, pe jumătate în tandrețe și veselie -
Fața mamei sale cu lacrimile adunate ale Cerului,
Când aude vântul slab, vocea tovarășei sale de joacă.

Și în gardul viu cald creștea eglantina luxuriantă,
Cârnăcior verde și maiul colorat în lumina lunii,
Și flori de cireș și cupe albe, al căror vin
Era roua strălucitoare, dar nu seca ziua;
Și trandafiri sălbatici și iederă șerpuitoare,
Cu mugurii și frunzele sale întunecate, rătăcind;
Și flori azurii, negre și brăzdate de aur,
Mai frumoase decât pot vedea orice ochi trezi.
Și mai aproape de malul tremurător al râului
Creșteau flori largi de steag, purpurii împodobite cu alb,
Și muguri de râu înstelați printre rogoz,
Și nuferi plutitori, largi și strălucitori,
Care luminau stejarul care atârna deasupra gardului viu
Cu raze de lună ale propriei lor lumini apoase;
Și papură și stuf de un verde atât de intens
Încât alinau ochiul orbit cu o strălucire sobră.

Mi s-a părut că din aceste flori vizionare
Am făcut un buchet, legat în așa fel
Încât aceleași nuanțe, care în corturile lor naturale
Se amestecau sau se opuneau, o gamă similară
Îi ținea pe acești copii închiși ai Orelor
În mâna mea, - și apoi, euforic și vesel,
M-am grăbit spre locul de unde venisem,
Ca să-l pot prezenta acolo! - Oh! cui?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley