Nocturnă pe chei - Nicolás Guillén

Stă portu-ntins sub noaptea tropicală.
Lin apa linge-un ţărm nevinovat
şi faru-nalt insultă plaja goală!

O, ce senin, puternic şi curat!
Dar, peste cheiul solitar, departe,
pluteşte un coşmar neîmpăcat.

Tristeţi de cimitir şi gropi, de moarte,
ce-atârnă pe tăbliţe îngrozite
cum chinul în mai multe se împarte.

Aici sunt strigătele-abia şoptite,
sudoarea ca de sticlă; şi sunt toate
acele ore crunte, nesfârşite

răbdate de-omul care-n frâu se zbate
ca un biet cal. Voinţe-n frâu ţinute
şi palidele răni nebandajate.

Tăceri scrâşnesc. În sânu-acesta mut e
un grup enorm ce umblă şi se-agită,
mâncându-şi pâinea cu veninuri, iute.

Pe-o laviţă informă, prăpădită,
dorm frânţi de trudă. Poate că visează
şi zămislesc gândirea răzvrătită

ce va sorbi, în zori, la prima rază,
paharul zilnic plin de sânge tare,
ca-n urmă, paşii iar legaţi să-şi vază.

Oh, pumn elementar, puternic, mare!
Cine¬-ţi sugrumă-avânturile tale?
Niciun răspuns în portul greu de jale.

Şi ţipă farul pe obscura mare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolás Guillén