Poezii despre Natură:

Departe sunt de tine
Și mă doare atât de mult,
Nu mă pot gândii
Decât la tine

Sub cerul inorat
În burnița ce cade
Zei coboară simplu
Din Olimpul cel înalt.

Haiku
Cristina Pârvu

lacul pe-nserat -

Trecuţi prin iarnă de pe-acum,
Cu nouri grei şi cu tristeţe,
La soare o să-i dăm bineţe
Şi vom porni pe-un proaspăt drum,

Primăvara când apare,
Totul renaște, prinde culoare --
Flori, păsări, copaci, copii --
Mai vesel de-atât nu poți fi!

Ascult cum înflorește un cais:
Se pierde-n matinala simfonie
Din ploaia de speranțe, limonie,
Pe crengile cu ifose de „miss”.

Ascult cum înflorește un cais,
E-atâta de real, nu este vis.
Vino iubito ca să-l ascultăm
Iubind sub el de dor să ne-mbătăm.

În chip de curcubeu

Pe stâncile înalte privesc la valu-n spume
Mă mângâie vazduhul cu adieri de vânt,

E frig și fulgii de zăpadă,mângâie-al meu obraz
E anotimpul preferat,al tău frumoasă doamnă
Și gerul potolește-n grabă,al mărilor talaz
Imaginea-i superbă,e pur și simplu iarnă!

Aer să fiu,ori brumă deasă
Ce-mbracă lumea în mireasă
Să-ți fiu cojoc de primăvară
Ceas de ceas,seară de seară