Poezii despre Natură:

Albastrul infinit
Ochii mi-i inundă,
Răscolește sufletul,
Liniștea mi-alungă.

Este vară, cald, frumos,
Fluturași sunt peste tot,
Păsările cântă-n pomi,
De plimbare-i încântător.

În grădină-s păsărele
Vrăbiuțe și cinteze,
Mierle, pițigoi, bot-gros,
Guguștiuci și porumbei

În grădină o gărgăriță
Pe un fir de iarbă stă –
Se odihnește c-al ei zbor
Fuse un pic istovitor.

Un pahar cu vânt se-nchină
La un gând ce vrea să vină
Către o grădină sură,
I se-apropie de gură...

La ușa ta
Un surâs îl aștern
Un trandafir sfios
Ar vrea să-ți zâmbească

/nefăţuit?/
Nor peste nor
or
început să ningă

La umbra teiului m-așez acasă,
Frumos e și de la fereastră,
Dar atunci când mă găsesc sub el
Teiul parcă e un El.

Bună dimineața, Soare!
Existența-i și o floare,
Roua și-o ciripitoare,
Omul și-acele animale…

Raze-n Calea lor spre Noi
cu sclipiri născute-n Soare,
persiflând toţi norii goi
storşi şi fără de vigoare,...